Post a Comment On: nem semmi

"Săptămâna trecută am fost la Paris, despre asta n-am scris nici pe blog. Dar am o lene pe mine, de... nu, nu pot să exprim în cuvinte. Ne-am întâlnit cu Cris, Ştef şi Denisa... Ne-am plimbăruit... Ce să zic. Mie nu mi se pare mare lucru... adică ştiam că există locurile alea, am văzut tot în poze, filme, şi acum m-am plimbat pe-acolo. Tre să recunosc, sunt nişte locuri minunate şi un nivel enorm de cultură/metru pătrat. (şi curăţenie în centru şi jeg în cartierele sărace) Dar în rest ce-am simţit a fost că e un loc de făcut bani pt francezi. Că e plin de turişti.

Noi am încercat să cheltuim cât mai puţin, deoarece nici până în momentul de faţă n-am văzut un şfanţ din jumi-bursa noastră! Le-am scris mailuri, ne-au promis mereu săptămâna viitoare. Şi suntem pe... uhm... 7 noiembrie?! În sfârşit, n-ai ce să faci decât să aştepţi cu răbdare. Şi - poate - între timp poţi să mori de foame, să te dea afară din casă, etc. Dar slavă Domnului încă n-am ajuns la asta, că am bani de la buniiiica, draga de ea. Şi primim şi ajutor pentru locuinţă de la statul francez. Dar în decembrie chiar nu mai ştiu cu ce plătesc chiria. Serios de tot.

În afară de asta totul e minunat, m-am obişnuit bine, mă simt ca acasă, ce mai. Tre să invăţ şi să fac teme... doar că aici nimic nu-ţi vine aşa uşor, că nu e nici vorbă de limba ta maternă. Adică nu pot să fac faze de genul să nu-mi pregătesc traducerea, că nu pot deloc să traduc pe loc. Ce bine era acasă.

Şi un alt lucru naşpa... off scuze că scriu doar chestii negative... dar acum pot să apreciez cu adevărat că la noi aveam calculatoare în sală...! aici scriem traducerea pe foaie... şi-ti dai seama ce varză iese după corectări :D

Partea bună e că învăţ franceza, m-am obişnuit rău de tot! Şi-mi place că suntem noi două cu Roxana, mergem la cumpărături, facem mâncare, mergem la univ, discutăm şi bârfim de toate... Dar îmî pare rău că e foarte scump să mă întorc acasă de Crăciun (adică voi petrece aici, sau la Paris cu Cris) şi o să-mi fie tare greu. Şi-mi va fi dor şi de zăpadă...

E, ce zici? Ţi-am scris suficient, nu? E, acum e rândul tău! Că nu scapi aşa uşor! ;)"