Filed under: Mindennapi chestioare, Sentimenty | Etichete: lettre, nostalgic
Kezdek rájönni, hogy egyre kevesebbet érnek számomra a szavak. Nem is olyan rég még gyűjtöttem a lapokat, a könyveket, az újságokat, a leveleket, az sms-ket, ráadásul két és fél éve elkezdtem blogot írni.
Ha olyan embertől kaptam üzenetet vagy levelet, aki különösen kedves volt számomra, esetleg az üzenet tartalma változtatott a hétköznapjaimon képes voltam kézzel leírni, eltenni és gyűjteni. Ritkán előszedtem és újraolvastam, mert olyankor átmelegítettek a sorok, még akkor is, ha a saját kezemmel írtam újra a szavakat. Később már nem éreztem semmit, ha előszedtem őket, elhasználtam a „tartalékaikat”.
Elment a kedvem a papírgyűjtéstől és csak úgy törlöm az sms-eket. Egy év múlva úgysem fogok már emlékezni arra, hogy adott körülmények között miért okoztak örömet. Például mi értelme lekörmölni egy papírra egy dátumot és mellé azt, hogy „12.”? Valószínüleg annyi ugrik majd be róla, hogy a teljesség száma, történetnek mindenképp kevés.
*
Încep să pierd legătura cu cuvintele. Acum câţiva ani făceam o adevărată colecţie de cuvinte şi textuleţe din ziare, magazine, cărţi, scrisori, mesaje, apoi am mai apucat să scriu jurnal pe diferite caiete câte-o pagină, când simţeam eu nevoia în timpul orei de geografie sau matematică, plus blogul în ultimii doi ani jumate.
Dacă primeam un mesaj sau o scrisoare / un e-mail de la un om drag sau am primit un mesaj „important” eram în stare să mi-l notez pe o foaie, să-l pun la o parte, să-l păstrez bine alături de alte foi. Din când în când le-am recitit, câteodată simţeam o căldură citindu-le, apoi mai puţin, curând am pierdut legătura cu textele respective.
Nu mai am chef să păstrez totul şi să colecţionez hârtii. Îmi şterg mesajele. Într-un an oricum n-o să-mi amintesc de ce m-am bucurat aşa de mult de câte-un cuvânt. De ce să mai notez pe o coală „12.” lângă o dată? Probabil o să mă uit la cifrele scrise şi o să-mi aducă aminte că 12 e un număr al integrităţii. Oricum e prea puţin pentru o poveste.
2 comentarii so far
Lasă un comentariu
BiLinGual B(L)oGi 
Si eu simteam nevoia sa pastrez mesaje, scrisori, mici articole… dar de la o vreme gasesc o mai mare utilitate in a sterge si a arunca miile de cuvinte mi-au umplut sufletul de bucurie in alte zile. Incep sa cred ca o amintire placuta iti aduce mai multe nefericire decat una dureroasa.
Comentariu de Sara aprilie 3, 2008 @ 6:44 pmDureros e prea mult. Le-am considerat existenta de prisos.
Comentariu de Bogi aprilie 4, 2008 @ 9:36 am