No, úgy alakult, hogy lakást keresek. Nem túl ismerős a helyzet, mert eddig mindig alakult valahogy. Volt valakinek egy ismerőse, aki minden bizonnyal velem szeretett volna összeköltözni. Meg hát… három és fél évig éltem eddigi lakótársnőimmel.
A legizgibb az egészben itt is az, amihez nem értek: el kell adni magam. És valahogy nem úgy és annyi önbizalommal kéne ezt tenni, ahogy és amennyivel az egyetemi évek alatt alkalmanként felvezettem a filmterveimet, szinopszisaimat, akármilyen terveimet: „Tudom, hogy nem sikerült valami nagyszerűen és nem is…”.
*
Am ajuns să-mi caut chirie. O chestie cu care nu sunt prea acomodată, din moment ce am stat cu aceleaşi fete timp de trei ani jumate. Şi înainte mi-era uşor, cunoşteam pe cineva care vroia să se mute cu mine sau cunoştea vreun prieten de-al meu pe cineva cu care m-aş putea muta împreună.
Acum nu mai e cazul. Mă pregătesc să fac ceva, la care nu mă pricep: să mă vând oamenilor. Instinctul meu îmi spune că nu ar trebui să fac această chestie, cum am făcut-o în timpul facultăţii, când trebuia să-mi prezint un proiect de film, sinopsis, orice: „Ştiu că nu este bine, şi nu e nu ştiu cum, şi nu mi-a ieşit cum am vrut…” cu o voce tot mai subţire, vorbind tot mai încet.
2 comentarii so far
Lasă un comentariu
na de nagy szobaba koltozz, mert ki tudja, mikor erkezem…
Comentariu de pet ianuarie 31, 2008 @ 11:54 pmMég időben szóltál. :))
Comentariu de Bogi februarie 1, 2008 @ 10:59 am